Job 30
1 “But now men who are younger than I am make fun of me— men whose fathers I greatly despised, with the result that I would not even have allowed them to help my dogs guard my sheep.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 They were men who were old and (weak/worn out); so (what could I gain from them working for me?/I would have gained nothing from them working for me.) [RHQ]
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 They were very poor and hungry, with the result that they chewed on roots [at night] in dry and desolate places.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 They pulled up plants in the desert [and ate them] and warmed themselves by [burning] the roots of broom trees.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Everyone shouted at them as though they were thieves and expelled them [from their areas].
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 They were forced to live in caves in the hills, in holes in the ground, and in the sides of cliffs.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 In the bushes they howled [like animals because they were hungry], and they huddled together under thornbushes.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 They were people without good sense, whose names no one knows; they have been expelled from the land [where they were born].
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 “And now their [children] sing songs to make fun of me. They tell jokes about me.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 They are disgusted with me, and they [usually] stay away from me, [but when they see me, ] they are happy to spit in my face.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Because [it is as though] [MET] God has cut my bowstring, [he has caused me to be unable to defend myself, ] and he has humbled me, and my enemies have done to me whatever they wanted.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 (Gangs/Groups of violent youths) attack me and force me to run away; they prepare to destroy me.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 They prevent me from escaping, and they [do] not [need] anyone to help them (OR, there is no one to help me).
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 [It is as though I am a city wall and] [SIM] they have broken through the wall, and they have come crashing down on me.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 I am very terrified; My dignity/honor has been taken away as though [SIM] [it has been] blown away by the wind, and my prosperity has disappeared like [SIM] clouds disappear.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 “And now I [SYN] am about to die [IDM]; I suffer every day.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 My bones ache during the night, and the pain that torments me never stops.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 [It is as though God] seizes my clothes and chokes me with the collar of my coat.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 He has thrown me into the mud; I am [not worth anything more than] dust and ashes.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 “I cry out to God, but he does not answer/help me; I stand up [and pray], but he does not pay any attention.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 He acts very cruelly toward me; with all of his power [MTY] he causes me to suffer.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 He [allows] the wind to lift me up and blow me away, and he tosses me up and down in a violent storm.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 I know that he will cause me to die, which is what happens to everyone [MTY] who is alive.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 “When people experience disasters, and they sit on a pile of ruins and cry out for help, others surely [RHQ] reach out their hand to help them.
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 [That is what I did previously]. I wept for people who were experiencing troubles, and I felt sorry for poor/needy people.
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 But when I expected good things [to happen to me], evil things happened; when I waited for light/happiness, all I experienced was darkness/unhappiness [MET].
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 I am very distressed [IDM], all the time; I suffer every day.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 I go about very discouraged; I stand up and plead for people to help me.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 My wailing sounds as sad as [MET] the cries of jackals/foxes and ostriches.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 My skin has become dark/black and is peeling off, and I have a fever [which causes my body to feel like it is] burning.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Previously, I played joyful music on my harp and with my flute, but now I play only the sad music of those who mourn.”
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
