Job 4
1 And Eliphaz the Temanite answered and said,
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 If a word were essayed to thee, wouldest thou be grieved? But who can refrain from speaking?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Behold, thou hast instructed many, and thou hast strengthened the weak hands;
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Thy words have upholden him that was stumbling, and thou hast braced up the bending knees:
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 But now it is come upon thee, and thou grievest; it toucheth thee, and thou art troubled.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Hath not thy piety been thy confidence, and the perfection of thy ways thy hope?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Remember, I pray thee, who that was innocent has perished? and where were the upright cut off?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 Even as I have seen, they that plough iniquity and sow mischief, reap the same.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 By the breath of God they perish, and by the blast of his nostrils are they consumed.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 The roar of the lion, and the voice of the fierce lion, and the teeth of the young lions, are broken;
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 The old lion perisheth for lack of prey, and the whelps of the lioness are scattered.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Now to me a word was secretly brought, and mine ear received a whisper thereof.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 In thoughts from visions of the night, when deep sleep falleth on men: —
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Fear came on me, and trembling, and made all my bones to shake;
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 And a spirit passed before my face — the hair of my flesh stood up —
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 It stood still; I could not discern the appearance thereof: a form was before mine eyes; I heard a slight murmur and a voice:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 Shall [mortal] man be more just than God? Shall a man be purer than his Maker?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Lo, he trusteth not his servants, and his angels he chargeth with folly:
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 How much more them that dwell in houses of clay, whose foundation is in the dust, who are crushed as the moth!
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 From morning to evening are they smitten: without any heeding it, they perish for ever.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Is not their tent-cord torn away in them? they die, and without wisdom.
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
