Spreuken 5
1 Mijn zoon, schenk uw aandacht aan mijn wijsheid, Neig uw oor tot mijn inzicht;
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 Dat overleg en ervaring u mogen behoeden, En u bewaren voor de lippen van een vreemde vrouw.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 Want al druipen de lippen der vreemde van honing, En is haar gehemelte gladder dan olie,
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 Ten slotte is zij bitter als alsem, En scherp als een tweesnijdend zwaard.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 Ze bakent de weg des levens niet af, Maar haar paden kronkelen ongemerkt!
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Welnu dan kinderen, luistert naar mij, Keert u niet af van mijn woorden.
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Houd uw weg verre van haar, Nader niet tot de deur van haar huis:
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 Anders moet ge aan anderen uw frisheid afstaan, Uw jaren offeren aan een ongenadig mens
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 Verrijken zich vreemden met uw vermogen, En komt uw zuurverdiend loon in het huis van een ander.
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 Dan slaat ge ten slotte aan ‘t jammeren, En moet ge, als heel uw lichaam op is, bekennen:
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 Hoe heb ik toch de tucht kunnen haten, En de vermaning in de wind kunnen slaan?
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 Waarom heb ik niet geluisterd naar hen, die mij onderwezen, Geen aandacht geschonken aan hen, die mij leerden?
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Nu hebben mij haast alle rampen getroffen Midden in de kring van mijn volk!
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Drink water uit uw eigen bron, Een koele dronk uit uw eigen put
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Zoudt ge úw wellen over de rand laten stromen, Uw watergolven over de straten?
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Néén, u alleen behoren zij toe, Niet aan vreemden nevens u.
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Houd dus uw bron voor u zelf, En geniet van de vrouw uwer jeugd:
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 Die aanminnige hinde, Die bevallige gems; Haar borsten mogen u ten allen tijde bevredigen. Aan haar liefde moogt ge u voortdurend bedwelmen.
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 Waarom, mijn zoon, zoudt ge u aan een vreemde te buiten gaan, De boezem strelen van een onbekende?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 Voor de ogen van Jahweh liggen de wegen van iedereen open, Hij let op de paden van allen:
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 De boze wordt in zijn eigen wandaden verstrikt, In de banden van zijn zonden gevangen;
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 Zijn losbandigheid brengt hem om het leven, Door zijn vele dwaasheden komt hij om.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
