Job 15
1 Saa tog Temaniten Elifaz til Orde og sagde:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Mon Vismand svarer med Mundsvejr og fylder sit Indre med Østenvind
Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est?
3 for at hævde sin Ret med gavnløs Tale, med Ord, som intet baader?
Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?
4 Desuden nedbryder du Gudsfrygt og krænker den Stilhed, som tilkommer Gud.
Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.
5 Din Skyld oplærer din Mund, du vælger de listiges Sprog.
Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni.
6 Din Mund domfælder dig, ikke jeg, dine Læber vidner imod dig!
Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.
7 Var du den første, der fødtes, kom du til Verden, før Højene var?
Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?
8 Mon du lytted til, da Gud holdt Raad, og mon du rev Visdommen til dig?
Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine?
9 Hvad ved du, som vi ikke ved, hvad forstaar du, som vi ikke kender?
Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi?
10 Ogsaa vi har en gammel iblandt os, en Olding, hvis Dage er fler end din Faders!
Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.
11 Er Guds Trøst dig for lidt, det Ord, han mildelig talede til dig?
Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?
12 Hvi river dit Hjerte dig hen, hvi ruller dit Øje vildt?
De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi,
13 Thi du vender din Harme mod Gud og udstøder Ord af din Mund.
De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta?
14 Hvor kan et Menneske være rent, en kvindefødt have Ret?
Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept?
15 End ikke sine Hellige tror han, og Himlen er ikke ren i hans Øjne,
Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.
16 hvad da den stygge, den onde, Manden, der drikker Uret som Vand!
Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?
17 Jeg vil sige dig noget, hør mig, jeg fortæller, hvad jeg har set,
Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti.
18 hvad vise Mænd har forkyndt, deres Fædre ikke dulgt,
Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns;
19 dem alene var Landet givet, ingen fremmed færdedes blandt dem:
Cărora lor singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei.
20 Den gudløse ængstes hele sit Liv, de stakkede Aar, en Voldsmand lever;
Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului.
21 Rædselslyde fylder hans Ører, midt under Fred er Hærgeren over ham;
Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.
22 han undkommer ikke fra Mørket, opsparet er han for Sværdet,
El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie.
23 udset til Føde for Gribbe, han ved, at han staar for Fald;
El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.
24 Mørkets Dag vil skræmme ham. Trængsel og Angst overvælde ham som en Konge, rustet til Strid.
Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.
25 Thi Haanden rakte han ud mod Gud og bød den Almægtige Trods,
Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic.
26 stormed haardnakket mod ham med sine tykke, buede Skjolde.
El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
27 Thi han dækked sit Ansigt med Fedt og samlede Huld paa sin Lænd.
Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui.
28 tog Bolig i Byer, der øde laa hen, i Huse, man ikke maa bo i, bestemt til at ligge i Grus.
Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane [de pietre].
29 Han bliver ej rig, hans Velstand forgaar, til Jorden bøjer sig ikke hans Aks;
El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ.
30 han undkommer ikke fra Mørket. Solglød udtørrer hans Spire, hans Blomst rives bort af Vinden.
Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
31 Han stole ikke paa Tomhed — han farer vild — thi Tomhed skal være hans Løn!
Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui.
32 I Utide visner hans Stamme, hans Palmegren skal ikke grønnes;
Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde.
33 han ryster som Ranken sin Drue af og kaster som Olietræet sin Blomst.
Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul.
34 Thi vanhelliges Samfund er goldt, og Ild fortærer Bestikkelsens Telte;
Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii.
35 svangre med Kvide, føder de Uret, og deres Moderskød fostrer Svig!
Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.
