Job 14

1 Mennesket, født af en Kvinde, hans Liv er stakket, han mættes af Uro;

Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

2 han spirer som Blomsten og visner, flyr som Skyggen, staar ikke fast.

Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

3 Og paa ham vil du rette dit Øje, ham vil du stævne for Retten!

Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

4 Ja, kunde der komme en ren af en uren! Nej, end ikke een!

Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

5 Naar hans Dages Tal er fastsat, hans Maaneder talt hos dig, og du har sat ham en uoverskridelig Grænse,

Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

6 tag saa dit Øje fra ham, lad ham i Fred, at han kan nyde sin Dag som en Daglejer!

Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

7 Thi for et Træ er der Haab: Fældes det, skyder det atter, det fattes ej nye Skud;

Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

8 ældes end Roden i Jorden, dør end Stubben i Mulde:

Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

9 lugter det Vand, faar det nye Skud, skyder Grene som nyplantet Træ;

Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

10 men dør en Mand, er det ude med ham, udaander Mennesket, hvor er han da?

Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

11 Som Vand løber ud af Søen og Floden svinder og tørres,

Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

12 saa lægger Manden sig, rejser sig ikke, vaagner ikke, før Himlen forgaar, aldrig vækkes han af sin Søvn.

Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

13 Tag dog og gem mig i Dødens Rige, skjul mig, indtil din Vrede er ovre, sæt mig en Frist og kom mig i Hu! (Sheol h7585)

O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

14 Om Manden dog døde for atter at leve! Da vented jeg rolig al Stridens Tid, indtil min Afløsning kom;

Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

15 du skulde kalde — og jeg skulde svare — længes imod dine Hænders Værk!

Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

16 Derimod tæller du nu mine Skridt, du tilgiver ikke min Synd,

Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

17 forseglet ligger min Brøde i Posen, og over min Skyld har du lukket til.

Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

18 Nej, ligesom Bjerget skrider og falder, som Klippen rokkes fra Grunden,

Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

19 som Vandet udhuler Sten og Plaskregn bortskyller Jord, saa har du udslukt Menneskets Haab.

Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

20 For evigt slaar du ham ned, han gaar bort, skamskænder hans Ansigt og lader ham fare.

Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

21 Hans Sønner hædres, han ved det ikke, de synker i Ringhed, han mærker det ikke;

Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

22 ikkun hans eget Kød volder Smerte, ikkun hans egen Sjæl volder Sorg.

Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.