Job 10

1 Min Sjæl er led ved mit Liv, frit Løb vil jeg give min Klage over ham, i min bitre Sjælenød vil jeg tale,

Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2 sige til Gud: Fordøm mig dog ikke, lad mig vide, hvorfor du tvister med mig!

Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

3 Gavner det dig at øve Vold, at forkaste det Værk, dine Hænder danned, men smile til gudløses Raad?

Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

4 Har du da Kødets Øjne, ser du, som Mennesker ser,

Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

5 er dine Dage som Menneskets Dage, er dine Aar som Mandens Dage,

Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

6 siden du søger efter min Brøde, leder efter min Synd,

Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

7 endskønt du ved, jeg ikke er skyldig; men af din Haand er der ingen Redning!

Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

8 Dine Hænder gjorde og danned mig først, saa skifter du Sind og gør mig til intet!

Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

9 Kom i Hu, at du dannede mig som Ler, og til Støv vil du atter gøre mig!

Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

10 Mon du ikke hældte mig ud som Mælk og lod mig skørne som Ost,

Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

11 iklædte mig Hud og Kød og fletted mig sammen med Ben og Sener?

M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

12 Du gav mig Liv og Livskraft, din Omhu vogted min Aand —

Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

13 og saa gemte du dog i dit Hjerte paa dette, jeg skønner, dit Øjemed var:

Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

14 Synded jeg, vogted du paa mig og tilgav ikke min Brøde.

Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

15 I Fald jeg forbrød mig, da ve mig! Var jeg retfærdig, jeg skulde dog ikke løfte mit Hoved, men mættes med Skændsel, kvæges med Nød.

Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

16 Knejsed jeg, jog du mig som en Løve, handlede atter ufatteligt med mig;

Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

17 nye Vidner førte du mod mig, øged din Uvilje mod mig, opbød atter en Hær imod mig!

Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

18 Hvi drog du mig da af Moders Liv? Jeg burde have udaandet, uset af alle;

Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

19 jeg burde have været som aldrig født, været ført til Graven fra Moders Skød.

Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

20 Er ej mine Livsdage faa? Saa slip mig, at jeg kan kvæges lidt,

Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

21 før jeg for evigt gaar bort til Mørkets og Mulmets Land,

Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

22 Landet med bælgmørkt Mulm, med Mørke og uden Orden, hvor Lyset selv er som Mørket.

O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.