Žalmy 104
1 Dobrořeč duše má Hospodinu. Hospodine Bože můj, velmi jsi veliký, velebnost a krásu jsi oblékl.
Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
2 Přioděls se světlem jako rouchem, roztáhls nebesa jako kortýnu.
Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
3 Kterýž sklenul na vodách paláce své, kterýž užívá hustých oblaků místo vozů, a vznáší se na peří větrovém.
Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
4 Kterýž činí posly své duchy, služebníky své oheň plápolající.
Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
5 Založil zemi na sloupích jejich, tak že se nepohne na věky věků.
Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
6 Propastí jako rouchem byl jsi ji přioděl, i nad horami stály vody.
Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
7 K žehrání tvému rozběhly se, před hřmotem hromu tvého pospíšily,
La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
8 (Vystoupily hory, snížilo se údolí), na místo, kteréž jsi jim založil.
Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
9 Meze jsi položil, aby jich nepřestupovaly, ani se navracovaly k přikrývání země.
Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
10 Kterýž vypouštíš potoky přes údolé, aby tekli mezi horami,
El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
11 A nápoj dávali všechněm živočichům polním. Tuť uhašují oslové divocí žízeň svou.
Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
12 Při nich hnízdí se ptactvo nebeské, a z prostřed ratolestí hlas svůj vydává.
Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
13 Kterýž svlažuješ hory z výsostí svých, aby ovocem činů tvých sytila se země.
El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
14 Dáváš, aby rostla tráva dobytku, a bylina ku potřebě člověku, abys tak vyvodil chléb z země,
El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
15 A víno, jenž obveseluje srdce člověka. Èiní, aby se stkvěla tvář od oleje, ano i pokrmem zdržuje život lidský.
Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
16 Nasyceno bývá i dříví Hospodinovo, cedrové Libánští, kteréž štípil.
Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
17 Na nichž se ptáci hnízdí, i čáp příbytek svůj má na jedlí.
Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
18 Hory vysoké jsou kamsíků, skály útočiště králíků.
Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
19 Učinil měsíc k jistým časům, a slunce zná západ svůj.
El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
20 Uvodíš tmu, a bývá noc, v níž vybíhají všickni živočichové lesní:
Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
21 Lvíčata řvoucí po loupeži, aby hledali od Boha silného pokrmu svého.
Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
22 Když slunce vychází, zase shromažďují se, a v doupatech svých se ukládají.
Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
23 Èlověk vychází ku práci své, a k dílu svému až do večera.
Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
24 Jak mnozí a velicí jsou skutkové tvoji, Hospodine! Všeckys je moudře učinil, plná jest země bohatství tvého.
DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
25 V moři pak velikém a přeširokém, tamť jsou hmyzové nesčíslní, a živočichové malí i velicí.
Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
26 Tuť bárky přecházejí i velryb, kteréhož jsi stvořil, aby v něm hrál.
Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
27 Všecko to na tě očekává, abys jim dával pokrm časem svým.
Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
28 Když jim dáváš, sbírají; když otvíráš ruku svou, nasyceni bývají dobrými věcmi.
Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
29 Když skrýváš tvář svou, rmoutí se; když odjímáš ducha jejich, hynou, a v prach svůj se navracejí.
Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
30 Vysíláš ducha svého, a zase stvořeni bývají, a obnovuješ tvář země.
Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
31 Budiž sláva Hospodinova na věky, rozveselujž se Hospodin v skutcích svých.
Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
32 On když pohledí na zemi, anať se třese; když se dotkne hor, anť se kouří.
El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
33 Zpívati budu Hospodinu, dokudž jsem živ; žalmy Bohu svému zpívati budu, pokudž mne stává.
Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
34 Libé bude přemyšlování mé o něm, jáť rozveselím se v Hospodinu.
Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
35 Ó by hříšníci vyhynuli z země, a bezbožných aby již nebylo. Dobrořeč duše má Hospodinu. Halelujah.
Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
