Job 29
1 Job nastavi svoju besjedu i reče:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 “O, da mi je prošle proživjet' mjesece, dane one kad je Bog nada mnom bdio,
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 kad mi je nad glavom njegov sjao žižak a kroz mrak me svjetlo njegovo vodilo,
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 kao u dane mojih zrelih jeseni kad s mojim stanom Bog prijateljevaše,
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 kada uz mene još bijaše Svesilni i moji me okruživahu dječaci,
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 kada mi se noge u mlijeku kupahu, a potokom ulja ključaše mi kamen!
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 Kada sam na vrata gradska izlazio i svoju stolicu postavljao na trg,
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 vidjevši me, sklanjali bi se mladići, starci bi ustavši stojeći ostali.
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 Razgovor bi prekidali uglednici i usta bi svoja rukom zatvarali.
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 Glavarima glas bi sasvim utihnuo, za nepce bi im se zalijepio jezik.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 Tko god me slušao, blaženim me zvao, hvalilo me oko kad bi me vidjelo.
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 Jer, izbavljah bijednog kada je kukao i sirotu ostavljenu bez pomoći.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 Na meni bješe blagoslov izgubljenih, srcu udovice ja veselje vraćah.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Pravdom se ja kao haljinom odjenuh, nepristranost bje mi plaštem i povezom.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 Bjeh oči slijepcu i bjeh noge bogalju,
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 otac ubogima, zastupnik strancima.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 Kršio sam zube čovjeku opaku, plijen sam čupao iz njegovih čeljusti.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Govorah: 'U svom ću izdahnuti gnijezdu, k'o palma, bezbrojne proživjevši dane.'
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 Korijenje se moje sve do vode pruža, na granama mojim odmara se rosa.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 Pomlađivat će se svagda slava moja i luk će mi se obnavljati u ruci.'
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 Slušali su željno što ću im kazati i šutjeli da od mene savjet čuju.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 Na riječi mi ne bi ništa dometali i besjede su mi daždile po njima.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 Za mnom žudjeli su oni k'o za kišom, otvarali usta k'o za pljuskom ljetnim.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 Osmijeh moj bijaše njima ohrabrenje; pazili su na vedrinu moga lica.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Njima ja sam izabirao putove, kao poglavar ja sam ih predvodio, kao kralj među svojim kad je četama kao onaj koji tješi ojađene.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
