詩篇 137

1 當我們坐在巴比倫河畔，一起想熙雍即淚流滿面。

Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.

2 在那地的楊柳間，掛起我們的琴絃。

Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.

3 因那些俘虜我們的，要我們唱歌，那些迫害我們的，還要我們奏樂：快些來給我們唱一支熙雍的歌!

Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.

4 但我們身處外鄉異域，怎能謳唱上主的歌曲？

Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?

5 耶路撒冷！我如果將您忘掉，願我的右手枯焦！

Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.

6 我若不懷念您，不以耶路撒冷為喜樂，就寧願我的舌頭緊緊貼在我的上顎！

Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.

7 上主，求您記住厄東的子民，在耶路撒冷蒙難的時辰，他們曾喊叫說：拆毀，拆毀！夷為平地，一直見到基礎，

Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.

8 您只知破壞的巴比倫女子！誰若依照您加給我們的災痍，也焄樣報復於您，他就得福祺。

Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.

9 誰若抓起您的嬰兒幼子，摔在盤石上，他就得福祺。

Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.